Arta în perioada Umayyad

După moartea lui Mahomed în 8 iunie 632 d. Hr. (fiind ucis la vârsta de 62-63 de ani, de o femeie evreică  pe nume Zeinab, a fost îngropat în orașul Medina), o serie de patru califi (numită și Calea Dreaptă) l-au succedat. Sub comanda lor, arrmatele Arabe au purtat noua credință (Islamul) din Arabia de la malurile Mării Mediterane până în estul îndepărtat al Iranului. Al treilea calif, Uthman ibn Affan, ginerele lui Mahomed, își consolidează poziția asigurând succesiunea califilor din rândurile familiei sale, astfel apare Dinastia Umayyad. Cu toate acestea, după asasinarea lui Ali ibn Abi Talib( 656 -61) – 661 d. Hr – vărul lui Mahomed și al patrulea calif, regentul Siriei, Muawiya, care era din linia califului ucis (Umayyad), a preluat puterea și a instalat prima dinastie islamică sub numele de Califatul Umayyad.

Pe timpul domniei lui Muawiya (661-80) sediul puterii a fost transferat din Peninsula Arabă în Siria. Sub succesorii lui Muawiya, orașul istoric Damasc a devenit capitala unui imperiu ce se întindea de la Oceanul Atlantic până la fluviul Indus.

Perioada Umaiazilor este considerată ca fiind inceputul artei islamice. Influența principală artistică provine din antichitatea târzie clasică naturală tradițională (Evul Mediu 500-1500 e. n.) care a fost răspândită pe malul de est al Mediteranei. Acestea au fost, de asemenea, completate cu mai multe modele formale dezvoltate de bizantini și sasanizi (ultimul imperiu pre-islamic persan a fost condus de dinastia Sasanidă), un factor care a afectat în special prelucrarea metalelor, textilelor, precum și reprezentarea de animale, plante, precum și motive figurate. Cu timpul, însă, artiștii au dezvoltat noi tehnici, forme, și convenții decorative care diferențiază operele lor de cele anterioare. Bronzul a fost utilizat pe scară largă la începutul Islamului în Siria. Astfel, printr-un proces de adoptare, de adaptare, precum și creare, un nou sens al expresiei artistice a devenit distinctiv în caracterele islamice după căderea dinastiei Umayyad. Ca și în arte, perioada Umaiadă a fost, de asemenea, critică în dezvoltarea arhitecturii islamice. În timp ce tradițiile arhitecturale au continuat, cerințele noii religii și vamale ale noilor conducători arabi a necesitat o utilizare diferită de spațiu.

În cazul clădirilor religioase, Umaiazii și-au construit de  multe ori monumentele pe situri de importanță istorică sau simbolică. Domul Stâncii din Ierusalim (691 e.n.), prima clădire arhitecturală Umaiadă de seamă realizată sub domnia califului Abd al-Malik (685–705 e.n.), a fost construită pe un sit foarte important, anterior ocupat de Templul lui Solomon și mai târziu asociat cu urcarea lui Mahomed la cer.

Sursa foto: http://www.turistik.ro

Altă clădire religioasă de renume din perioada Umayyad care datează din timpul domniei lui Al-Walid (705-715) este Moscheea extinsă din Medina (706-710), fosta casă a lui Mahomed. În ceea ce privește arhitectura laică, palatele Umayyad din deșert, cum ar fi Mshatta, Amra Qasr (Iordania), Anjar (Liban), Khirbat al-Mafjar (Palestina), și Qasr Al-Hayr Est și Vest (Siria) (toate cca. 700-750 ), sunt o mărturie a bogăției lăsate de patronii lor și creativitatea arhitecților Umayyad.

Alte vestigii din perioada Umayyad:

Sursă fotografii: http://www.metmuseum.org

Fig. 1 Vas din bronz din Siria anul (700 d.Hr).: Judecând din decorul  străpuns, acest obiect ar fi putut fi parte dintr-o lampă sau un arzător de tămâie. Lateral este decorat cu o bandă orizontală cu medalioane alternativ intercalate care conțin o pasăre sau o instalație de stilizat. Partea de jos este formată din modele de plante stilizate dispuse radial.

Fig. 2  Planșeu din perioada Umayyad (661–750) din Iordan, cerneală pe calcar. Vopsea neagră stinsă folosită pentru a scrie acest plașeu de calcar, nu permite o lectură corectă a textului, care a fost scris într-un scenariu cursiv tipic erei islamice timpurii.

Fig. 3 Fragment din tapiserie țesută (661–750):  Iran, Irak sau Egipt. Acest fragment de tapiserie demonstrează dependența de arta islamică timpurie pe tradiții care precede apariția Islamului în Orientul Mijlociu. Aici, influența vine din arta sasanidă în Iran.

Fig. 4 Cană de apă (sec VIII – începutul secolului IX, probabil Siria). Bronz, fontă, gravată şi străpunsă. O altă cană de apă  asemănătoare cu aceasta a fost găsită lângă mausoleul ultimului calif  Umayyad, Marwan al II-lea, la Abu Sir în Egipt. S-ar putea ca ambele să fii avut aceeași matriță. Chiar dacă decorul este în mod clar legat de motive sasanide, canile de apă  de acest tip au fost, probabil, produse în Siria pentru califii Umayyad și începutul califilor Abbasid.

Surse text: Linda Komaroff. „The Art of the Umayyad Period (661–750)”. In Heilbrunn Timeline of Art History.

Creswell, K. A. C. A Short Account of Early Muslim Architecture. Rev. and enl. ed. Aldershot: Scolar, 1989. Dodds,

Jerrilynn D., ed. Al-Andalus: The Art of Islamic Spain. Exhibition catalogue. New York: Metropolitan Museum of Art, 1992.

Grabar, Oleg. The Formation of Islamic Art. Rev. and enl. ed. New Haven: Yale University Press, 1987.