Cugetarea templului

Nu vreau sa ma despart de Eu, voi cauta absolutul in lumea noastra, a muritorilor. Speranta mea zboara in univers in cautarea definirii. Voi incerca sa escaladez muntii intelepciunii, voi frange orice dezamagire, tristete, melancolie, voi risipi atmosfera bacoviana de fiecare data cand apare, reusind astfel sa calatoresc pe marea de muritori pana la ultima zvacnire a mintii mele. Nu vad decat imaginile ce-mi lovesc retina, rareori reusesc  sa trec dincolo de aparente. Voi invata sa trec, sa o stapanesc, voi invata sa o controlez, sa o folosesc dupa simturi. Mi-am depasit de mult conditia, nu mai exista obstacole in afara mortii, chiar daca ma va prinde in lanturile sale, ma voi zmuci pana la eliberare, reusind astfel sa evadez in lumea ideilor, opiniilor, facand din mine un vasal al crezului interior pe care-l voi urma pana la indeplinirea lui. Musc din idei, din ganduri, pentru a le infatisa in fata voastra. Oare nebunia se poate masura in optimism, zambet, speranta  si maretia gandirii? Este o conditie obligatorie sa fii nebun ca sa devii un geniu? Trebuie necontenit sa imbratisezi  moartea, tristetea, atmosfera bacoviana pentru a atinge maretia geniului? Opusul acestor trairi ar trebui sa fie o conditie de geniu. Am rupt fiecare frana care a stat in calea eliberarii Eului. Pentru a putea zburda pintre idei am izgonit chiar si  divinitatea care traia fals de la inceputurile acestei fiinte. Din cauza lui creatia a ramas latenta, fara a evolua. Dupa ce l-am ucis, libertatea mintii a fost la discretia mea. Raiul si Iadul ni-l facem noi prin consecintele faptelor noastre. M-am rupt de El, de credinta care mi-a subjugat contemplarea, exista doar Eul meu, al tau, al fiecaruia. Tu nu existi, chiar daca in mintea altora infloresti din cauza ranilor provocate de iluzia ta. Imi retrag Eul in templul sufletului meu, pana data viitoare ramane creatia lui, care creste de la o zi la alta. Si nu uitati, geniile se nasc la tara!

Motto: (The) Opus-ul meu uneste

                                                        convingerile si principiile pe care mi le-am creat,

                                                       modelandu-mi astfel viata, si asta ma face fericit!

P.S. – La fiecare postare in aceasta categorie, voi atasa cate o pictura pentru a caracteriza comentariul! Sic!

Francisco de Goya – Colosul

Acest articol a fost publicat în EUL NOSTRU și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s