PICTURA ÎN ANTICHITATE

             Din pictura greacă s-a pierdut absolut tot, cu excepția frescelor din mormîntul presupus al lui Filip II de la Vergina, din Macedonia. (vezi pictura)

Un punct de început în Grecia e aprox 650 î.Hr., cînd pictura ceramică se desprinde de influența orientalizantă (asiro-babiloniană) iar pictura devine autonomă.
De asemenea, din mozaicuri, din frescele romane de la Pompei și din pictura de pe vase ne facem o idee  despre pictura greacă. De la anumiți pictori, Zeuxis și Parrhasios, ne-au rămas doar numele. In ce privește fresca, fiindcă nu s-a păstrat nimic, nu avem nici o cronologie.

Pictura antică, în sens restrîns, e pictura greacă și romană, sau influențată de cea greacă și romană. Pictura minoică și pictura etruscă nu sînt, în general, încadrate în pictura antică în sens restrîns, nici cea egipteană.

      Epoca clară de vîrf este la Atena, între 530 și 480 î.Hr., în perioada așa-numitei ceramici cu figuri roșii, cînd s-au pictat cele mai frumoase amfore grecești. Pictori sînt Brygos, Douris, Onesimos, Kleophrades, Makron.:

Brygos: 
                                  Vas din anul 490 î.Hr., pictat de Brykos, Atena, Grecia


Douris:                           Fragment dintr-o cupă de vin cu Ahile, pictat de Douris. Vasul este din anul                                  490 î.Hr., Atena, Grecia

 Kleophrades: 

                                                         Herakles si Alkyoneus

                                Vas (teracotă) din anul 480 î.Hr., Atena, Grecia, pictat de Kleophadres

Makron:                                                                                                                                 Crouching Satyr, cupa de vin

                                Vas din teracota din anul 480 i. Hr., pictat de Makron,  Atena, Grecia

Onesimos:                                                                                                    Cupa de vin cu o femeie care participa la un joc

                     Vas din teracotă din anul 500 î. Hr., pictat de Onesimos, Atena, Grecia

Există și perioada așa-numitei ceramici cu figuri negre unde avem numeroși pictori greci precum: Acheloos, Bellerophon, Chiusi, Kleitias, Lydos, Xenokles, și lista poate continua.

 Trecerea picturii antice la pictura medievală. Diferențe între perioade

Există o evoluție foarte lentă între pictura antică și pictura medievală.  Există cîteva limite importante : icoana lui Christos Pantocrator, sec. VI-VII de la mănăstirea Sf Caterina din Egipt trasează limita dintre pictura antică și icoanele bizantine, în Bizanț și Levant.
Pictura antică este realistă, vie, dinamică. Pictura bizantină devine hieratică (stilizată și solemnă) statică, lipsită de viață.
A doua limită importantă, în frescă, e biserica Sf. Maria din Castelseprio, Lombardia, după 800, ale cărei fresce încă au stilul  viu și dinamic al picturii antice, și care reprezintă o continuitate cu pictura antică, ultima frescă pictată în stil antic.
În manuscrise, avem Evangheliarul episcopului Ebbo din Reims, după 800, și Psaltirea de la Utrecht, care, ambele, sînt pictate în stil antic, plus Fiziologul din Berna. După 830 dispare în Occident orice legătură a picturii de manuscris cu pictura veche, antică. În Bizanț, legătura cu pictura antică rămîne în manuscrise pînă în sec. X (Psaltirea de la Paris).
Elemente antice (mozaic bizantin) pătrund în arta musulmană, de exemplu în Moscheea din Damasc avem mozaicuri de inspirație bizantină și antică.
Pictura medievală este stilizată, de origine populară, celtică în majoritate, dar și germanică.
Ea își are sursele în arta germanică din antichitate (pierdută) și arta celtică antică (din care au rămas anumite urme).
Evangheliarele irlandeze (evangheliarul de la Echternach, sec. VIII, de exemplu, etc, etc) arată o artă încă strict decorativă, cu elemente figurative puține și extrem de stilizate.
Pictura medievală va evolua încet pînă se va îmbogăți în elemente figurative, și care-și vor pierde lent caracterul stilizat. Pictura medievală culminează cu Les Tres Riches Heures du duc de Berry (vezi pictura mai jos), de frații de Limbourg, și cu Manualul de vînătoare al lui Gaston Phoebus, ambele după 1400.

                        Alin Moisa

Acest articol a fost publicat în ARTĂ. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s